Scurt istoric al complexului Traube (Strugure)

Cladirea in care se afla restaurantul si hotelul “Traube” dateaza din secolul al XVIII – lea.

In fisa cladirii este mentionat anul 1800 ca anul construirii, plauzibil dupa aspectul general. Cladirea, monument istoric, se compune din 3 corpuri construite in diferite faze de edificare si a suferit multiple modificari. Se pastreaza elemente de constructie din mai multe epoci, de la infiintare pana in a doua jumatate a secolului XX. Cladirea are structura traditionala – fundatiile si peretii subsolului din caramida si piatra, pereti portanti si despartitori din zidarie de caramida, bolti din caramida la majoritatea spatiilor din subsoluri si de la parter, plansee din lemn sau – la corpurile mai noi – din beton armat, scari din lemn, piatra fasonata si beton armat, sarpante din lemn cu invelitoare din tigla.

In urma modificarilor au aparut goluri noi, grinzi din beton armat, stalpi metalici (sala restaurantului), elemente constructive noi inglobate in structura traditionala.

Complexul hotel-restaurant Traube este un edificiu impozant, care se incadreaza cu eleganta in latura nordica a Pietei Regele Ferdinand.

Privit dinspre Piata, arcada intrarii principale imparte ansamblul arhitectonic in doua sectiuni. In dreapta portii, ferestrele largi invita oaspetii in luminoasa sala a restaurantului. Deasupra salii de mese se ridica frontonul ascutit cu doua ferestre uriase, in spatele carora se afla, in 1925 asa-numitul “Kasino”. Sub pervaz, se afla inscris cu litere mari numele complexului: “Hotel Strugure – Traube Restaurant”.

Cu vreme in urma, la stanga portii se aflau cafeneaua si bodega. Deasupra acestora, la etajul intai si la mansarda era situat hotelul, care avea 28 de camere la acea data. Pe timp de vara, in fata restaurantului si a bodegii era amenajata o terasa acoperita pentru a asigura oaspetilor o sedere placuta la umbra. Din prima curte, curtea principala, se putea ajunge la bucataria restaurantului, de fapt “puntea de comanda” a intregului complex, deoarece aici actiona persoana care coordona intreaga activitate.

In 1925 era vorba de sotia patronului, Luise Kartmann, care aici – plasata intre bucatarie si sala de mese – si-a petrecut 24 de ani de viata, de dimineata pana noaptea tarziu. In cazuri exceptionale, era inlocuita de o persoana de incredere, de regula de matusa ei, doamna Josefine Kandert.

Cei patru copii ai ei erau o companie ideala pentru cei patru baieti ai familiei patronului : Kurt, Erhard, Bruno si Rolf.

Din cei opt, mai traiesc cinci persoane, toate stabilite in Germania; dintre ei, doar cel mai tanar (azi de 72 de ani) viziteaza ocazional Mediasul.

Din aceeasi curte se putea ajunge si in Sala de spectacole a orasului, asa-numita “Sala Traube”, aflata in vecinatatea curtii principale. Cladirea scenei domina ca inaltime celelalte cladiri; ea se afla la etajul intai, ca de altfel intreaga sala de spectacole. Sub ea se afla o poarta care permitea accesul in curtea gospodariei. Aici se aflau diverse cladiri auxiliare: bucataria de vara, pivnita cu gheata, depozite, locuinte, grajduri, spalatoria, garajuri. O alta poarta duce spre Gradina de vara. Tot din curtea principala se putea ajunge in salile de jocuri – rummy, carti, biliard – aceste mici incaperi aveau legatura cu cafeneaua.

Premisele pentru un complex gastronomic modern au fost create de Daniel Kartmann, ultimul arendas de dinainte de nationalizare. In urma repetatelor vizite la Viena, in scopul studierii unor localuri asemanatoare pe care le inspecta cu mult interes, Kartmann a reconstruit hotelul si restaurantul si le-a amenajat dupa gustul de atunci, in stil modern. Si astazi sala restaurantului si hotelul ar putea suporta comparatia pretentioasa cu alte localuri de nivel inalt.

De oaspeti se ocupau permanent hotelierul Daniel Kartmann, sotia sa, Luise Kartmann, o bucatareasa, sase ajutoare de bucatar, patru chelneri, trei portari, o receptionera, trei cameriste, o bucatareasa de cafenea, doi chelneri la cafenea, doua chelnerite la bodega, un administrator, un pivnicer si doua spalatorese.

Seara de seara, in sala de mese, diverse ansambluri de muzicieni faceau muzica de divertisment si de dans pentru oaspeti si creau o atmosfera de buna dispozitie generala. In repetate randuri au fost angajate diverse grupuri de muzicieni, ca de exemplu, pe timpul vacantelor de vara, studenti ai Conservatorului din Cluj. Pe langa clientela de ocazie exista un nucleu de vizitatori care veneau regulat: personalitati din localitatile invecinate si negustori care frecventau targul saptamanal, oaspetii care vizitau zilnic cafeneaua sau salile de jocuri. La fel, diverse uniuni si asociatii care organizau aici intrunirile lor intr-un ambient festiv. In acest scop serveau incaperile-separeu rezervate seratelor. Nenumarate aniversari, nunti, baluri, botezuri, baluri mascate si alte evenimente speciale au avut loc in decursul multor ani, spre marea satisfactie a catorva mii de vizitatori si musafiri, sub coordonarea priceputa a lui Daniel Kartmann si a sotiei sale Luise.

La restaurant se servea zilnic un bogat sortiment de preparate culinare. Clientii puteau alege mancarurile din lista de bucate, zilnic editata in trei limbi: romana, germana si maghiara.

Daniel Kartmann s-a nascut in 1892 la Hetzeldorf (Atel) iar Luise, sotia sa, s-a nascut la Chrestel in 1900, tot la Atel. Ce doi soti au luat in arenda – dupa casatoria lor in 1921 – un restaurant la Bross (Orastie). In anul 1925, cind  Traube a fost oferita de catre administratia din Medias spre arendare, ei s-au hotarat sa faca targul, pentru a fi mai aproape de satul lor natal.

Primul contract de arenda a fost incheiat pe 3 ani la 23 septembrie 1925. A fost apoi prelungit de cateva ori la rand, ceea ce dovedeste ca primaria orasului a fost multumita de felul in care institutia a fost  administrata in folosul orasului si a cetatenilor sai. Originalele acestor Contracte de arenda se afla la Arhivele Primariei din Medias.

Contractele contineau de fiecare data lucrari de transformare si modernizare pe care Daniel Kartmann le-a realizat in decursul anilor. In 1929 capacitatea hotelului a fost dublata prin adaugarea unui etaj in plus, ceea ce reprezenta atunci o investitie insemnata. Mansardele se incadreaza armonios in stilul fatadei si de atunci sunt bine cunoscute mediesenilor, ca si cand s-ar fi aflat acolo dintotdeauna.

Ultimul contract de arenda a fost incheiat in 1945, cu valabilitate pina  in 1949. Acest fapt dovedeste in primul rand ca Daniel Kartmann a avut curajul, in acele imprejurari de nesiguranta, sa-si continue  activitatile. In ciuda pericolelor si greutatilor, complexul Traube a continuat sa functioneze. Trebuie sa fie mentionat faptul ca in perioada imediat urmatoare razboiului, Traube a fost singura unitate gastronomica ce a functionat fara intrerupere. Doar hotelul a fost inchis pe perioada ocupatiei Armatei Rosii, fiind transformat in lazaret (spital pentru boli molipsitoare).

Acest ultim contract  urma sa fie anulat chiar de primaria orasului. In mai 1948, Daniel Kartmann a fost arestat. Din cauza activitatilor sale publice in folosul Bisericii Evanghelice si a populatiei sasesti, a cazut in dizgratia noilor autoritati. Dar in ciuda arestului care a durat pina in anul 1951, sotia sa Luise a continuat sa tina in viata intregul complex pana cand, in luna iulie 1948 a fost silita sa semneze un asa-numit „contract” prin care a trebuit sa cedeze toata intreprinderea oamenilor noii puteri. Nici pentru inventar, nici pentru toate marfurile aflate la acea data in incinta complexului si care au fost proprietatea lor particulara, Louise nu a primit niciodata nici un fel de despagubire.

Astfel a incetat sa existe o institutie care de-a lungul deceniilor a jucat un rol important in viata economica si sociala a orasului si a intregului judet. Odata cu inchiderea complexului Traube au incetat sa existe si celelalte localuri gastronomice particulare.

Hotelul si restaurantul Traube au avut la timpul lor o mare insemnatate si datorita faptului ca Daniel Kartmann a fost presedintele Asociatiei Gastronomice, de care apartineau 37 de unitati: restaurante, cofetarii, bodegi, carciumi s.a. Aceste informatii ne-au fost transmise de fiul sau, Erhard Kartmann, care deseori a fost trimis de Daniel, tatal sau, sau cu invitatii sau alte comunicari la ceilalti membri ai Asociatiei.

George Togan scria in 1944 in lucrarea sa „Medias – istorie romantata”: “Plimbarile pe “Corso” sunt impartite. Sambata seara, cei de mana a doua: servitoare care si-au aruncat toalele taranesti, croitorese rumene cu ochi albastri si muncitori de fabrica. Fetele acestea fac lux si mananca inghetata de doi lei. Cand perechile s-au saturat de plimbare, se duc si se vara sub castanii racoritori din “Gradina de vara”. Aici ii infierbanta vinul si dansul. Sus s-a facut panza alba de stele. Calea robilor sta arcuita peste piata si s-a oprit cu un cap in varful de pe Turnul Trompetilor.

In duminici se plimba pe “Corso” inteligenta. De doua ori pe zi – o data cand iese din biserici, unde a ascultat slujba religioasa si a doua oara seara. Forfota a inceput demult. Calea robilor se lasa tot mai jos. Pe terasa restaurantului “Strugure” s-au asternut fete de mese albe, s-au pus panerase cu paine, branza de Braila, fabricata la Bucuresti, masline prinse cate trei de-a lungul scobitorii si halbe de bere “Luther”. Din cand in cand, saxofonistul trimite cate un sunet strident, pana la urechile acelora, care se mai plimba, caci mesele asteapta gata de mult.

Canta in acest restaurant elegant o orchestra vestita, dirijata de un adevarat artist al arcusului, cu faima care a trecut peste granita tarii. Stramosii lui n-au fost mai prejos.

Era o seara de iunie si am ascultat “Serenada” lui Braga. Arcusul dirijorului nu mai canta pe coarda viorii, ci pe o coarda speciala a inimii. Emotiile au fost asa de puternice, incat totul a devenit fluid in suflet…”

Hotelul Traube in secolul XXI

Daca vii cu prietenii si familia sau daca interesele tale sunt legate de afaceri, cele 15 camere duble iti ofera totul pentru ca odihna si preocuparile tale sa fie satifacute din plin.

O vorba veche spune ca atunci cand mananci trebuie sa te relaxezi si sa te bucuri nu doar de gustul mancarurilor, ci si de atmosfera. La aceasta experienta contribuie: terasa, rastaurantul, crama si barul hotelului nostru.

Atunci cand vizita ta in orasul nostru este in interes de afaceri, poti apela si la sala de conferinte, in afara de celelalte facilitati despre care ti-am povestit deja.

Galerie foto Hotel & Restaurant Traube azi

Tur virtual 360°